Ceai de rozmarin, frunze

 Ceai de rozmarin, frunze

 Medicii vechii Elade numeau rozmarinul planta sfântă, Libanotis, însă s-a păstrat denumirea dată de romani (ros = rouă, marinus = mare, deci cel umezit de roua mării). În evul mediu, acestă plantă foarte preţuită, era cultivată în grădini; tradiţia s-a păstrat şi în zilele noastre, rozmarinul fiind folosit atât ca plantă medicinală, cât şi ca plantă condimentară. Din punct de vedere medicinal, ceaiul de rozmarin este utilizat pentru tratarea colicilor abdominale, afecţiunilor hepatice şi renale, dar şi a reumatismului. 

 Ceaiul de rozmarin este alcătuit din urmăătoarele ingrediente: 

 Frunzele plantei Rosmarinus officinalis L. (Lamiaceae) conţin ulei volatil în care predomină camfenul, borneolul şi camforul, acid rosmarinic, flavone, triterpene, saponine, tanin, vitamina C.

 Ceaiul de rozmarin are următoarele acţiuni:

 - tonic-amar,

 - coleretic,

 - colagog,

 - antiseptic,

 - diuretic,

 - antireumatismal,

 - adaptogen,

 - tonic nervos,

 - aromatic.

 Ceaiul de rozmarin este utilizat pentru:

 - Uz intern: colici abdominale, dispepsii, balonări şi afecţiuni gastro-intestinale, anorexie, afecţiuni hepatice şi renale, reumatism, astenie, surmenaj fizic şi intelectual, tonifierea organismului;

 - Uz extern: reumatism, reconfortarea organismului.

 Ceai de rozmarin - Contraindicaţii:

  Este interzisă utilizarea ceaiului de rozmarin de către femeile însărcinate.

 Ceai de rozmarin - Mod de preparare:

- Uz intern: se prepară infuzie din 1 linguriţă frunze de rozmarin la o cană cu apă clocotită;

- Uz extern: se prepară decoct din 1 lingură frunze la o cană cu apă.

 Ceai de rozmarin - Întrebuinţare:

- Uz intern: se beau 2 căni cu ceai de rozmarin pe zi;

- Uz extern: se aplică comprese cu decoct.

 Ceai de rozmarin - Mod de prezentare:

 O cutie  de ceai de rozmarin conţine 50 g de plantă.