Uleiul volatil de lămâie poate fi folosit atat intern cat si extern.
Ulei volatil de lămâie
Proprietăţi terapeutice ale uleiului volatil de lămâie:
Antiseptic general, antibacterian, antianemic, antipruriginos, antireumatic, antiscorbutic, antisclerotic, antiveninos, antitoxic, carminativ, depurativ, febrifug, fluidifiant sanguin, hemostatic, reglator al tensiunii, stimulează secreţiile gastro-hepatice, stimulează secreţiile pancreatice, tonic al sistemului nervos şi al celui simpatic, vermifug.
Indicaţii ale uleiului volatil de lămâie
Uz intern:
Infecţii (pulmonare, intestinale), stări febrile, prevenirea epidemiilor, astenie, inapetenţă, ascită, reumatism, gută, litiază urinară şi biliară, dispepsie, aerofagie, scorbut, arteroscleroză, varice, flebite, fragilitate capilară, obezitate, hipertensiune, tuberculoză pulmonară şi osoasă, icter, vărsături, insuficienţă hepatică şi pancreatică, congestie hepatică, hemofilie, hemoragii (epistaxis, gastroragii, enteroragii, hematurie), meteorism, dizenterie, diaree, paraziţi intestinali (oxiuri), astm, bronşită, gripă, cefalee.
Uz extern:
Guturai, sinuzită, angină, otită, hemoragii nazale, stomatite, glosite, afte bucale, blefarită, erupţii, furuncule, pecingini, migrene, negi, herpesuri, degerături, plăgi infecţioase putride, pişcături de insecte, întreţinerea pielii, seboreea feţei, pistrui, chelbe, râie
Mod de administrare ulei volatil de lămâie
2-3 picăturix3/zi, dizolvate într-o linguriţă de miere de albine, sau pe o bucăţică de pâine.
Adaugă un comentariu!