ARGINTUL COLOIDAL

Acţiune farmacologică a argintului coloidal

Se consideră ca argintul are o serie de efecte stimulatoare în ceea ce priveşte unele funcţii ale organismului, cum ar fi :

• digestia alimentelor si absorbţia principiilor nutritive,

• secreţia de mucus,

• eliminarea reziduurilor din intestin si a urinei din vezica urinara,

• eliminarea sărurilor minerale prin transpiraţie,

• memoria si imaginaţia creatoare,

• somnul.

Totodată el are şi alte efecte, precum:

- Antiviral si antibacterian

- Antiinflamator, mai ales în inflamaţiile de origine infecţioasa

- Analgezic, în cazul durerilor din neoplasm, dar nu numai. El poate exeercita acest efect (deşi mai lent ca analgezicele de sinteza) şi în diverse nevralgii.

- Antiseptic, regenerator al pielii si cicatrizant

- Revitalizant

- Anticanceros,

- antitumoral.

Aşa cum reflecta studii moderne carenţa de argint, care este o carenţa mai degrabă “informationala”, se poate manifesta prin : tulburari de digestie şi de asimilare, lipsa poftei de mâncare, diaree de cauza nervoasa, constipaţie, iritaţii cronice ale vezicii urinare, metroragie si dismenoree, menopauza precoce, sterilitate, scaderea secreţiei lactate, mastita cronica, piele uscata, ridata, îmbătrânită precoce, fragilitatea unghiilor si parului, ptoza genitala, distonii neurovegetative, musculare, hipotensiune arteriala, labilitate psihoemoţională, hipotermie, migrene, procese de degenerescenţa, nevroze, pierderi de memorie, apatie, tulburari ale somnului.

Supraîncarcarea se poate produce prin ingerarea unor medicamente care contin compusi de argint, determinând printre altele colorarea definitiva în gri a pielii si a conjunctivelor. Aceasta însa se poate produce doar la cantităţi mari ingerate, cuprinse între 4 si 10 grame. Echivalentul acestei cantitaţi, în cazul argintului coloidal la o concentraţie de 15 ppm de exemplu, este de circa 600 litri, consumaţi într-un interval relativ scurt de timp.

Mod de administrare a argintului coloidal

  Argintul coloidal stabilizat, atunci când se utilizează pe cale interna se va înghiţi direct, iar atunci când este sub o forma concentrata el se utilizează întotdeauna diluat.

Argintul coloidal se foloseşte în general prin ingerare zilnica, de câte 1-6 ori pe zi, 5-15 ml o data, fie nediluate, fie diluate, de preferinţa înainte de masa (dar nu obligatoriu) cu 15-20 minute.

Cantităţile respective sunt precizate în mod orientativ.

În general, dozele tipice zilnice la utilizarea pe termen lung, cuprind 1mg de metal pur pentru un adult de 70kg. Utilizare pe termen lung înseamnă pentru perioada întregii vieţi în acest caz.

Ca exemplu, daca utilizam un argint coloidal de 15 ppm, adica 15 mg la litru, cantitatea care conţine 1 mg de argint este de 60ml, aceasta fiind doza care poate fi utilizata zilnic, fara nici un pericol, de catre un adult cu greutatea de 70kg.

Daca persoana care îl utilizează are greutatea de 35 de kilograme, doza va fi de jumatate din cea a unui adult cu greutatea de 70kg, adica 30ml. In mod similar se procedeaza şi pentru alte concentraţii sau greutaţi corporale, aceasta doza fiind calculata proporţional.

Desigur ca pentru un argint coloidal cu concentraţie dubla, cantitatea va scadea proporţional. În acest mod, se calculeaza similar ca pentru un adult nu este indicat sa utilizeze lunar mai mult de circa 1,8 litri de argint coloidal la o concentraţie de 15ppm (miligrame la litru), iar anual o cantitate de circa 21 litri la aceasta concentraţie.

Deoarece în cazul anumitor afecţiuni, mai ales de natura acuta (inflamaţii, infecţii, fie de natura virala sau bacteriana) pot fi necesare cantitaţi mai mari, ele se pot calcula respectând cele doua doze maxime prezentate mai sus (respectiv doza maxima lunara, respectiv anuala).

Astfel, tot ca exemplu, doza tipica recomandata (dar care în anumite cazuri poate fi semnificativ mai ridicata) pentru tratarea unei viroze (raceala, gripa) este (pentru un adult de 70kg) cuprinsa între 15 şi 30 mg argint. Acesta este echivalentul a 1 litru argint coloidal cu concentraţia de

15-30ppm, sau 15-30 ml argint coloidal cu concentraţia de 1000 ppm.

În cazul unor alte afecţiuni de natura infecţioasa, neacute (fie ele virale, micotice sau bacteriene), doza tipica de tratament este circa 3mg argint/zi, adica 200 ml argint coloidal 15 ppm sau 3ml argint coloidal 1000ppm. În acest caz cantitaţile necesare şi durata estimativa a tratamentului este cel mai bine sa fie stabilite de catre un terapeut. De asemenea, trebuie tinut cont

ca aceste doze sunt mai mult sau mai putin variabile, în funcţie de fondul afecţiunii (greutate, sistem imunitar, tulpina virala/bacteriana).

În cazul produselor coloidale nu se recomanda amestecul cu alte alimente sau bauturi, si nu se va ingera direct din recipientul care le conţine. Stabilitatea lor pe termen lung este condiţionata de puritatea apei, care poate fi alterata datorita salivei.

În cazul în care trebuie diluate, metalele coloidale vor fi diluate fie cu apa distilata/demineralizata, fie cu o apa plata cu mineralizare scazuta, dar nu vor fi pastrate astfel mai mult de 24 de ore. Apa obţinuta de la instalaţiile de filtrare cu osmoza inversa este în general potrivita pentru diluarea pe termen mai lung.

Atenţie!

Argintul coloidal sub formele sale concentrate (de exemplu 1000ppm) se va utiliza doar diluat, mai ales pentru uz intern.

Nu are nici o importanţa daca se utilizeaza linguriţa metalica sau din plastic sau din alte materiale! Totodata, plombele metalice nu vor afecta în nici un mod eficienta metalelor coloidale.

Suspensiile coloidale sunt mult mai stabile atunci când sunt pastrate în flacoane de plastic de calitate faţa de pastrarea în flacoane de sticla, chiar daca acestea sunt pentru uz farmaceutic.

Reacţii la administrarea argintului coloidal

Deoarece argintul coloidal favorizeaza aparitia unor procese de eliminare, şi în plus el are un efect antibacterian pronunţat, în anumite cazuri pot apare reactii foarte puternice la utilizarea acestuia. Acest fenomen este numit efectul Herxheimer, iar manifestarile lui pot fi foarte diverse: febra, frisoane, hipotensiune, dureri de cap, tahicardie, hiperventilaţie, vasodilataţie, mialgie, exacerbarea eventualelor leziuni ale pielii, roşeaţa pielii, eruptii.

De altfel, veţi constata ca o persoana sanatoasa care îl consuma în paralel nu va avea aceleaşi simptome. Boli frecvente în care a fost raportata apariţia acestei reacţii sunt: candida, infecţii cu spirochete (cum ar fi borelioza - boala Lime, dar şi altele), bartoneloza, bruceloza, febra tifoida, trichineloza, însa acestea nu sunt singurele afecţiuni care o pot produce.

În aceste cazuri se va întrerupe imediat tratamentul pâna la dispariţia simptomelor, iar reluarea se va realiza gradat, scazând doza zilnica de 10-20 de ori, sau chiar mai mult, şi crescând-o apoi gradat, lent, astfel încât efectele respective sa nu se mai manifeste.