Tinctura de rostopasca 200ml - Dorel Plant

Rostopasca face parte din familia Papaveraceae, fiind o plantă care în antichitate era utilizată în bolile ficatului şi vezicii biliare. Conform scrierilor medicului şi botanistului grec Dioscoride, denumirea ştiinţifică a plantei, Chelidonium, provine din grecescul ,,helidonous”, care înseamnă „rândunică” şi se datorează faptului că perioada de înflorire a plantei coincide cu sosirea rândunelelor. În medicina tradiţională rostopasca era întrebuinţată în afecţiuni hepato-biliare. Eficienţa plantei se datorează conţinutului ridicat în alcaloizi, substanţe bioactive răspunzătoare de apariţia efectelor farmacodinamice. Principalii alcaloizi din compoziţia plantei sunt: chelidonina, homochelidonina, sangvinarina, cheleritrina, coptizina şi berberina.
Se mai numeşte negelariţă, crucea-voinicului, buruiană-de-cele-sfinte, gălbănare, hilindunea, iarba-rândunelei, mac-sălbatic, măselariţă, negeloasă, scânteiuţă etc.

Tinctura de rostopasca contribuie la:

INTERN:
- funcţionarea normală a sistemului hepato-biliar, prin:
       - stimularea producerii şi eliminării de bilă
       - menţinerea tonusului şi peristaltismului vezicii biliare în limite normale
       - menţinerea concentraţiei normale a bilirubinei în sânge
       - protejarea celulelor hepatice
-  menţinerea concentraţiei normale a colesterolului şi grăsimilor în sânge şi la nivelul ficatului
- normalizarea procesului de diviziune celulară la nivelul: ficatului, esofagului, pancreasului şi plămânilor.

EXTERN:
Contribuie la reducerea disconfortului care apare la nivelul pielii.

Precautii in administrarea Tincturii de rostopasca:

Se administrează cu prudenţă la persoanele cu gastrită hiperacidă şi ulcer gastric şi duodenal (datorită conţinutului în alcool, poate creşte aciditatea gastrică).

Mod de administrare Tinctura de rostopasca:

• INTERN:
  Adulţi şi tineri peste 14 ani: câte ½ de linguriţă de tinctură diluată în 100 ml de apă (jumătate de pahar) de 4 ori pe zi, pe stomacul gol.
  Cura internă durează zece zile, urmată de o pauză de zece zile, după care administrarea se poate relua.

•  

  EXTERN:
  Pentru reducerea disconfortului care apare la nivelul pielii se fac badijonări locale cu tinctură sau cu soluţia diluată (obţinută prin adăugarea unei linguriţe de tinctură la 100 ml de apă), în funcţie de sensibilitatea acesteia.

Contraindicatii in administrarea Tincturii de rostopasca:

Din cauza conţinutului de alcool nu se recomandă administrarea în: hepatite virale, toxice şi metabolice, steatoză hepatică şi ciroză hepatică.
Copii sub 14 ani, sarcină, alăptare, alergie la rostopască, tratamente care nu permit consumul de alcool.